Trecut
Din comoditate, ne referim la Argentina ca și la o țară din Lumea Nouă. În realitate, Argentina are un trecut destul de lung, primii struguri au fost plantați în anul 1556, atunci când un călugăr a avut curajul să traverseze Anzii, din Chile în Mendoza. În primii câteva sute de ani, vinurile au fost făcute mai ales de către călugării iezuiți, mai ales pentru scopuri ecleziastice, dar bineînțeles, se bucurau de ele și laicii. În această perioadă, strugurele cel mai răspândit a fost Criolla Chica (Pais în Chile și Misiones în Mexic și Statele Unite), un soi de strugure provenit din insulele Canare. Din păcate, ordinul iezuit a fost desființat în 1767, iar una din consecințe a fost și decăderea viticulturii.
O schimbare mare a avut loc prin anii 1850, atunci când Michel Aimé Pouget a introdus în viticultura din Mendoza soiuri franțuzești, printre care Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noir și Malbec. Acestea s-au adaptat foarte bine în noua lor patrie și au produs vinuri de calitate mai ridicată decât cele obținute din soiurile tradiționale de Criolla.
După acest salt, urmează o perioadă de stagnare în ce privește calitatea. Vinurile erau păstrate în butoaie mari și vechi, cel mai adesea erau oxidate, curățenia din cramă nu constituia o prioritate a producătorilor, iar defectele erau frecvente. Pentru o perioadă îndelungată, acestea nu constituiau o problemă, consumul intern ridicat asigura o piață sigură de desfacere. Ca fapt divers, consumul mediu a atins maximul prin anii 1970, cand acesta s-a ridicat la 90 litrii pe cap de locuitor.
Prezent
Crizele economice periodice provocate de politicienii iresponsabili, precum și scăderea puternică a consumului împing producătorii pe marginea prăpastiei, iar unii dintre ei vor începe să caute soluții. Prin anii 1980 vinurile din Australia, urmate de cele din Chile, sunt din ce în ce mai căutate pe piețele mondiale și vor prezenta modele de urmat și pentru producătorii din Argentina.
Startul a fost dat de Nicolás Zapata, care provine dintr-o familie cu o tradiție lungă în producerea vinurilor, crama familiei fiind înființată în 1902. Printr-un concurs de împrejurări, Nicolás reușește să-l angajeze în 1988 pe Paul Hobbs în rolul de consultant. Acesta avea deja o experiență impresionantă în spate, înainte a lucrat, printre altele, la Opus One, în California. După câțiva ani, Paul Hobbs reușește să producă vinuri care atrag atenția criticilor și nu numai. Exemplul dat de Paul Hobbs va fi urmat și de alți consultanți străini renumiți, cum ar fi Michel Rolland, Alberto Antonini și Robert Cipresso. Aceștia vor prefera struguri mai copți, cu arome și culori mai intense, butoaie noi, dar poate cel mai important, curățenia din crame a devenit o prioritate.
Criza economică din 2001 a provocat devalorizarea monedei naționale, fapt care a dus și la creșterea rentabilitatea investițiilor din Argentina. Calitatea vinurilor făcute cu ajutorul consultanților străini, precum și condițiile economice prielnice au atras un val de producători consacrați din Franța, Spania și Statele Unite, iar rezultatele nu au întârziat să apară. Într-o perioadă scurtă, vinurile obținute au fermeca lumea prin aromele intense, corpolență și taninurile catifelate. O stea nouă a apărut pe harta mondială a vinurilor.
Viitor
După succesul de care se bucură vinurile din Argentina, mai ales cele făcute în stil “internațional”, unii producători au ales să meargă mai departe. În primul rând, ei încearcă să identifice plaiurile(“terroir”) care exprimă vinurile într-un mod unic. Reușesc acest lucru prin explorarea terenurilor situate la altitudine mai ridicată, de pe soluri diferite. Vinificatorii mai tineri, din noul val, cum ar fi Alejandro Vigil (Catena and El Enemigo), Sebastián Zuccardi (Zuccardi), frații Michelini, Alejandro Sejanovich (Bodega Teho) au adoptat tehnici de vinificație care exprimă mai autentic locul de proveniență al strugurilor. Ei aleg să culeagă strugurii mai devreme, sunt mai reținuți la folosirea butoaielor noi, experimentează cu tancuri de beton și cu amfore.
În mod tradițional, la vinurile pe bază de Malbec se mai adaugă și vinuri din soiurile Cabernet și Merlot, pentru a mări complexitatea și structura vinurilor. Vinificatorii din noul val, preferă să înlocuiască aceste soiuri consacrate cu Cabernet Franc, pentru a accentua și mai mult prospețimea și aromatica vinurilor.
Dealtfel, Cabernet Franc devine, încet încet, noua vedetă a vinurilor din Argentina. La fel ca și Malbec, oferă o altă expresie a soiului de strugure, ușor diferită de stilul celor din Franța, țara lor de origine. Vinurile au taninurile ferme, dar catifelate, aromele sunt mai intense și mai coapte, dar păstrează caracteristicile soiului, mai ales aromele ușor vegetale și grafitul.
Bodega Aleanna „El Enemigo” Cabernet Franc 2017
Acest cramă a luat naștere din colaborarea lui Alejandro Vigil (vinificatorul de la Catena Zapata) și Adrianna Catena, mezina lui Nicolás Zapata. Crama produce și vinuri din Malbec Chardonnay și Bonarda, dar vinurile lor cele mai apreciate sunt cele obținute din Cabernet Franc.
Vinul degustat are arome intense, mai ales de fructe negre, mure și afine, la care se adaugă și arome florale, parcă de violete și trandafiri. În fundal se ascund niște arome ușor vegetale, de frunze verzi și puțin grafit, semnătura soiului. Aromele de butoi sunt discrete și integrate perfect în vin. La gust, taninurile sunt ferme, dar catifelate, iar corpul rotund este contrabalansat de aciditatea peste medie, care dăruiește prospețime vinului. Postgustul este lung, decorat cu multe fructe. Pe ansamblu, vinul surprinde prin echilibrul fin dintre intensitatea aromelor și eleganța corpului.
O încântare pentru iubitorii de vin roșu și un deliciu pentru iubitorii de Cabernet Franc.
Vinul a fost cumpărat de aici.