Poate că nici un alt subiect legat de vinuri nu este înconjurat de mai multe mituri decât calitatea.Unele dintre ele provin din lipsa de educație, altele sunt promovate de către producătorii și comercianții de vinuri. Misiunea noastră este educația și chiar dacă nu aveți chef sau timp să urmați unul dintre cursurile noastre, prin intermediul acestui blog încercăm să spulberăm câteva dintre miturile cele mai răspândite.
Mitul #1: Vinul scump este mai bun
Suntem obișnuiți că lucrurile mai scumpe sunt mai bune, dar acest criteriu nu se aplică și la vinuri. Dacă pornim de la costurile de producție, acestea sunt determinate de prețul terenului, cheltuielile cu salarii, producția la hectar, dimensiunea cramei, echipamentele utilizate, sticlele, dopurile, etichetele folosite, ratele la bancă, etc. Adăugăm cheltuielile de promovare și de comercializare, iar cu cât lanțul intermediarilor este mai lung, cu atât și prețul va fi mai umflat. Să nu uităm de unele componente mai subiective, cum ar fi egoul, lăcomia și faima producătorului. Am pomenit până acum ceva despre atributele unui vin de calitate?
Există o oarecare corelație între calitate și preț, dar până la urmă, prețul este determinat de raportul dintre cerere și ofertă și nu de calitatea vinului. Din fericire, există multe vinuri care, din diverse motive, au o cerere mai scăzută și în consecință au prețurile mai accesibile. De obicei, astfel de vinuri provin de la producători mai mici sau din regiuni mai puțin cunoscute. Cum găsim aceste vinuri? Educația ne oferă o siguranță mai mare în alegere, dar un prieten cu experiență sau un negustor de încredere ne pot fi și ei de mare ajutor. Scepticilor le recomand să bea comparativ un Făurar Roșu de la Davino și oricare alt vin românesc, chiar de două ori mai scump.
Mitul #2: Vinul îmbuteliat într-o sticlă grea este mai bun
Una dintre deciziile producătorului este tipul de sticlă în care este îmbuteliat vinul. Unii dintre ei aleg să folosească sticle grele, care pe de o parte sunt mai scumpe, iar pe de altă parte au costurile de transport asociate mai ridicate. Prețul vinului va include pe lângă aceste cheltuieli inutile și iluzia calității. Feriți-vă de sticlele grele, sunt un indiciu foarte clar că producătorul vrea să vă scoată din buzunar mai mulți bani decât merită vinul. Faptul că cele mai scumpe vinuri din lume sunt îmbuteliate în sticle obișnuite ar trebui să pună scepticii pe gânduri.
Mitul #3: Vinul devine mai bun pe măsură ce îmbătrânește
Adevărul este că foarte puține vinuri vor deveni mai bune în timp. După unele estimări, doar 1% din vinuri (etichete, nu volum) evoluează după o maturare mai îndelungată de 10 ani, iar la noi procentul acesta este poate și mai mic. Aceste vinuri au de obicei arome intense și un nivel ridicat din cel puțin una din componentele următoare: aciditate, taninuri, alcool sau zahăr.
Restul vinurilor sunt destinate consumului imediat, adică în maximum un an, doi, după ce apar pe piață. După această perioadă, majoritatea vinurilor vor pierde din prospețime, aromele se vor șterge și vor deveni neplăcute sau, în în cazul mai fericit, își vor păstra calitățile, fără să devină mai bune.Mai bine deschideți o sticlă prea devreme decât prea târziu.
Mitul #4: Vinul astupat cu capac filetat (screwcap) este de calitate slabă
Adevărul este că această metodă de închidere a sticlei este din ce în ce mai populară în lume. Peste 85% din vinurile din Australia și peste 95% din vinurile din Noua Zeelandă folosesc acest tip de închidere, inclusiv la vinuri de top.La noi producătorii sunt mai timizi, sunt prea puțini cei care folosesc această metodă modernă. Un exemplu pozitiv este Crama Gârboiu, care a dus și o campanie de popularizare a acestuia în supermarketuri.
Cel mai mare dezavantaj al dopurilor de plută este că aproximativ 3-5% dintre sticle sunt afectate de defectul de dop(TCA), care se manifestă prin apariția unor mirosuri neplăcute, de mucegai și carton umed. Spre deosebire de ele, sticlele închise cu un capac filetat sunt imune la acest defect, în plus vinurile își păstrează prospețimea mai bine. Un astfel de tip de închidere este și mai practic, nu avem nevoie de tirbușon la deschidere, iar în cazul în care dacă nu am băut tot vinul, capacul poate fi înșurubat la loc, iar sticla poate fi păstrată în frigider. În calea adoptării mai largi a capacului filetat stau mai degrabă prejudecățile noastre și mai puțin argumentele raționale.
Mitul #5: Vinul bun este cel care îmi place mie.
Vinuri albe, roșii, seci, dulci, elegante, corpolente, liniștite, spumante, s.a.m.d., avem de unde alege și nu trebuie să dăm socoteală nimănui pentru preferințele sau evitările noastre. Aceste preferințe spun mai multe despre noi, despre sensibilitățile, experiența noastră decât despre calitatea vinului din pahar. Dacă dorim să stabilim cu adevărat calitatea unui vin trebuie să facem abstracție de preferințele noastre și să folosim, de exemplu, criteriile utilizate la cursurile WSET: echilibrul componentelor(alcool, aciditate, taninuri, zahăr, arome), intensitatea și complexitatea aromelor, lungimea postgustului.
Dacă suntem sinceri cu noi înșine, calitatea în sine este irelevantă, singurul lucru cu adevărat important este plăcerea, emoția pe care ne-o provoacă un vin.